duminică, 10 ianuarie 2010

singurătatea apei








 In seara aceea apa scrîşnea din roţile dinţate, în seara aceea timpul locuia într-o cameră cu şase ferestre şi volan din plastic, în seara aceea ne scoteam pălăriile plîngînde lingă carburatoare şi treceam, ştergîndu-ne nasul în oglindă. Incepînd cu seara aceea, plecarea nu a mai fost ce va fi, din seara aceea sanctificăm repausul zilnic, lîngă lacuri cu apă proaspăt nemişcată.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu