Munca noastră este aşteptarea. Din banca albastră aşteptăm înălţarea sau căderea.
Sîntem megastarurile aşteptării pripite. In aşteptare ştim să măsurăm timpul care ne străpunge în aparenţă corpul cu liniare care au măsurat şi viteza întunericului cu care a crescut polidinamosteaua roşie pe cer acum 20deanicînd încă Ionuţ nu exista în forma lui de copil care învaţă azi cum se aşteaptă cuviincios iepuraşul sau aratul. Am învăţat aşteptarea în fugă, ocolind gîndul posibilului eveniment, evitînd ţinta, evitînd-o cu curaj, chiar.
Munca noastră este bifarea evenimentului aşteptat pentru ca să putem începeonouăaşteptare. Reperul are doar rolul de a ramifica aşteptarea in presupuse posibilităţi.
Hai polisteauadinamo!
