Casa talentatului hingher hindus se mişca cu 360 de secunde la pătrat pe secundă. În ea locuiau patru scaune roşii sudate între ele, precum şi de pardoseala metalică, un efluviu şi o bormaşină de cristal. Nu, nu Swarowski.
Pe înserat, la alinierea planetelor şi a altor lucruri, atunci cînd în creierul hingherului, cutremurat de ciocnirile ideilor de peste zi se face un binemeritat întuneric, casa îşi mişcă în sens opus corpul voluptuos, începînd călătoria spre visul lichid cu care se hrăneşte rigola aleii dintre emisferele mai sus amintitului creier.
În momentul în care începe călătoria inversă, casa tace ameninţător, oprită cu zero secunde cubice la pătrat pe secundă, cu ochii hingherului întorşi către cele şase sectoare ale creierului său plin cu prejudecăţi şi balast. Oprirea face ca din inima locatarilor să crească zeci de eucalipipţi care urmează să se ofilească într-o clipită.
Excepţie fac scaunele roşii care înfloresc şi rîd.
