joi, 13 mai 2010

Zürich, Spiegelgasse

DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADAdADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADADADADADADADADA
DADADADADADADA

Timpul ca timp pierdut


Timpul îţi intră pe o uşă şi îţi iese pe nas; timpul e o definiţie a unui zeu inexistent, a ceea ce va fi, dar a fost deja, un pom fructifer care fructifică o ocazie ocazională, o autostradă a enumerării tîmpite, un abator al clipelor despre care nimeni nu ştie cum au trecut.
Timpul e un post de radio pirat care se ascultă pe sine însuşi, pe o lungime de undă foarte lungă. Timpul e un castel, căruia o castelană uitucă i-a pierdut cheile la discoteca sătească.
In interiorul timpului curge sînge de ruină, scîrţîie balamaua pleoapei, se aude cum pocneşte vopseaua proaspătă, se simte cum se împute treaba.

Un tramvai numit criză

Să construim o catastrofă de calitate prin solidaritate! 
Adică împreună.

vineri, 7 mai 2010

Antrenament şi consecvenţă


Eugen Spulber e constructor şi practică de două ori pe săptamînă sport de performanţă in faţa blocului. Are vecini de calitate superioară  care îl aclamă de la ferestre, admiratoare care îi aruncă flori şi îi smulg autografe. Aleargă de colo-colo agitat, işi duce mîna la buzunarul drept, zîmbeşte după ce a gasit cheile, se scarpină în nas crezînd că nu îl vede nimeni, işi scutură de matreaţă puloverul cu o atitudine demnă şi intră pe casa scărilor, unde dă de prietenul său cel mai bun – Decebal Otrepea, un sedentar dinamic care se antrenează calcindu-şi rufele fără incetare şi numarîndu-şi zilele pînă la salar.
Azi Decebal s-a ars cu fierul de călcat la mîna dreaptă, aşa că a trebuit să-i fie amputată din cot şi înlocuită cu mîna stîngă. Spulber cîntă o romanţă la acordeonul mamei care l-a oprit în casă, l-a pus sa dea cu aspiratorul şi să mănînce tot din farfurie.
Niciodata jocul de şah si băutul de spirt în faţa blocului nu vor mai fi ce au fost!