Tăcerea nu începe cu un zîmbet, nu este luminată cu un răsărit fascinant. Tăcerea vine ca un gaz lacrimogen pus in dreptul vorbelor, ca un cablu de televiziune peste ochii istoriei. Tăcerea e şi penibilă uneori.
Se afișează postările cu eticheta timpul absent. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta timpul absent. Afișați toate postările
sâmbătă, 3 iulie 2010
miercuri, 31 martie 2010
Aşteptarea în fugă
Munca noastră este aşteptarea. Din banca albastră aşteptăm înălţarea sau căderea.
Sîntem megastarurile aşteptării pripite. In aşteptare ştim să măsurăm timpul care ne străpunge în aparenţă corpul cu liniare care au măsurat şi viteza întunericului cu care a crescut polidinamosteaua roşie pe cer acum 20deanicînd încă Ionuţ nu exista în forma lui de copil care învaţă azi cum se aşteaptă cuviincios iepuraşul sau aratul. Am învăţat aşteptarea în fugă, ocolind gîndul posibilului eveniment, evitînd ţinta, evitînd-o cu curaj, chiar.
Munca noastră este bifarea evenimentului aşteptat pentru ca să putem începeonouăaşteptare. Reperul are doar rolul de a ramifica aşteptarea in presupuse posibilităţi.
Hai polisteauadinamo!
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
pleoapele au aplaudat, nr. 3
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





