Se afișează postările cu eticheta timpul absent. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta timpul absent. Afișați toate postările

sâmbătă, 3 iulie 2010

Tăcere penibilă


Tăcerea nu începe cu un zîmbet, nu este luminată cu un răsărit fascinant. Tăcerea vine ca un gaz lacrimogen pus in dreptul vorbelor, ca un cablu de televiziune peste ochii istoriei. Tăcerea e şi penibilă uneori.

miercuri, 31 martie 2010

Aşteptarea în fugă

 








Munca noastră este aşteptarea. Din banca albastră aşteptăm înălţarea sau căderea.
Sîntem megastarurile aşteptării pripite.  In aşteptare ştim să măsurăm timpul  care ne străpunge în aparenţă corpul  cu  liniare care au măsurat şi viteza întunericului  cu care a crescut polidinamosteaua roşie pe cer acum 20deanicînd încă Ionuţ nu exista în forma lui de copil care învaţă azi cum se aşteaptă cuviincios iepuraşul sau aratul.  Am învăţat aşteptarea în fugă, ocolind gîndul posibilului eveniment, evitînd ţinta, evitînd-o cu curaj, chiar.
Munca noastră este bifarea evenimentului aşteptat pentru ca să putem începeonouăaşteptare. Reperul are doar rolul de a ramifica aşteptarea in presupuse posibilităţi.
Hai polisteauadinamo!

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

pleoapele au aplaudat, nr. 3


Poarta şcolii de scrimă contemporană mistică.









Rubrică meteo pentru eternitate.



























Consacrarea bate la uşă minut cu minut.


 90% deschis.