Înainte de lăsarea lunii noi sau de decolarea soarelui vechi, timpul se împarte la 12 şi se înghesuie într-o clepsidră uriaşă ca într-un storcător de fructe. Există un moment de graţie în care păsările gustă cîte douăsprezece din timpul care rămîne pe pereţii clepsidrei, îşi ling ciocurile ascuţite cu care sfărîmă grăunţele de nisip în timpul programului, iar apoi işi continuă mişcările oscilant-ezitante cu care pîndesc noile secunde de devorat.
Timpul reuşeşte să iasă din încurcătură de fiecare dată, cu toată pînda păsăretului de pradă.
foarte frumos! bravo
RăspundețiȘtergerece fain arata :)
RăspundețiȘtergeredragut blog si frumoasa imagine :)
RăspundețiȘtergereMă bucur că vă bucură ochiul. Nu închideţi aparatele. Nimeni va mai transmite din mijlocul vidului preaplin. :)
RăspundețiȘtergere