În drum spre casă, spre templul lui Poseidon, sau spre cîmpul minat unde lucrează, am întălnit şi situaţia neplăcută în care drumul începe fără dreptul, sau chiar fără drum, dar de obicei perspectivele se deschid pînă la contopirea pasului cu orizontul. Pentru a nu se pierde în infinit, păstrează un respect deosebit zidurilor cu care se ajută să avanseze repede spre absolut şi totusi să ramînă la un nivel de resemnare calmă. De partea cealată a gardurilor se află echilibrul şi hrana rece de la ora unu, butonul de power şi o clădire albastră, ramasă pe drumuri. Luptele cu duşmanii de drum care îl urmaresc îl fac uneori să se arunce pe vîrfuri de cealaltă parte a gardului sau a pămîntului verde, în cazul in care este învins.
Pacea şi-o găseşte la vremea topiturii cu cer de plumb. Rădăcinile lui vor fi ajuns atunci să se contopească înţelept cu mijlocul centralei de imaginat trasee, aşa că işi poate permite să protejeze linia de beton care duce spre templul lui Poseidon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu